Definita cuvantului alibi
ALIBÍ, alibiuri, s. n. 1. Dovadă de nevinovăție rezultată din constatarea că, la data săvârșirii infracțiunii, cel învinuit se afla în altă parte decât la locul săvârșirii ei. 2. Mijloc de apărare care aduce în sprijin un alibi (1). 3. Fig. Pretext, scuză, justificare. ◊ Expr. A (nu) avea (nici) un alibi = a (nu) deține (nici) o probă, a (nu) avea (nici) o motivare. – Din fr. alibi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu alibi
răsbí (-bésc, -ít), vb. – 1. A trece, a a traversa, a perfora, a deschide drum. – 2. A ajunge pînă la... – 3. A ajunge la ceva, a-și croi drum, a răzbate. – 4. A învinge, a răpune. – Var. răzbi. Sl. razbiti „a rupe” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 154). Din rom. provine săs. resbin. Din contaminarea lui răsbi cu abate a rezultat răsbate, vb. (a pătrunde, a perfora, a traversa; a ajunge la, a parcurge), der. răsbitor, adj. (descurcăreț). Vezi definitia »
scorbí, scorbésc, vb. IV (înv.) a găuri. Vezi definitia »
CARAIBI (CARIBI) (‹ fr.) s. m. pl. Amerindieni din familia de limbi cu același nume care trăiesc în Antilele Mici, în N Braziliei (probabil patria lor inițială), în E Venezuelei și în Guyana, iar în triburi izolate în regiunile răsăritene ale Columbiei, Boliviei și Ecuadorului, precum și în Honduras. Vezi definitia »
ámbi adj. – Amîndoi. It. ambi (Pușcariu 777; DAR). Din lat. ambo a existat în rom. un rezultat direct, îmbi, care s-a pierdut în concurență cu forma neol. Vezi definitia »
gârbí, gârbésc, vb. IV (înv.) 1. a flecări. 2. a năpădi. Vezi definitia »