PARADÍGMĂ, paradigme, s. f. 1. Totalitate a formelor flexionare ale unui cuvânt. ♦ Tablou al formelor unui cuvânt, dat ca model pentru flexiunea unei părți de vorbire sau a unei clase din cadrul unei părți de vorbire. 2. (Înv.) Exemplu, model; pildă; învățătură. – Din lat. paradigma, ngr. parádigma. Vezi definitia »

BIURÉTĂ s. f. tub de sticlă gradat la analiza volumetrică a soluțiilor sau gazelor. (< fr. burette, germ. Bürette) Vezi definitia »

MANÍȘCĂ, maniște, s. f. (Înv.) Plastron (brodat), de obicei de culoare albă, la cămășile bărbătești. – Din rus. manișka. Vezi definitia »

saláică, salắici, s.f. (reg.) seceră. Vezi definitia »

TERMOGRÁMĂ s. f. curbă de înregistrare grafică a variațiilor de temperatură obținută pe termograf. (< fr. thermogramme) Vezi definitia »