UITÁRE, uitări, s. f. 1. Faptul de a uita, de a nu-și aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. ◊ Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare (altruistă) față de interesele proprii. ◊ Expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite. ♦ Rătacire morală. 2.. Fig. Neființă, neant. – V. uita. Vezi definitia »

RECOMPÚNERE s.f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei; recompoziție. [< recompune]. Vezi definitia »

RESETÁRE s. f. v. reseta. [DOOM 2] Vezi definitia »

înturnătoáre s.f. (înv.) întoarcere, înapoiere, restituire. Vezi definitia »

NORMÁRE s.f. Acțiunea de a norma și rezultatul ei. [< norma]. Vezi definitia »