ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. ♦ Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. Vezi definitia »

a băga în draci expr. 1. v. a băga boala (în cineva). 2. v. a băga în boală (2.) Vezi definitia »

strungáci, -ce, s.m., adj. (reg.) 1. (s.m.) cioban care mână oile la strungă, pentru a fi mulse; strungaș; mânător, mânzar, mânzărar. 2. (adj.; despre dinți) cu strungăreață. Vezi definitia »

BERNEVÍCI s. m. pl. v. berneveci. Vezi definitia »

SMUNCÍ vb. IV. smuci. Vezi definitia »