ANALÍZĂ, analize, s. f. 1. Metodă științifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte; examinarea amănunțită a unei probleme. ◊ Expr. În ultimă analiză = în concluzie. 2. (Chim.) Identificare, determinare a compoziției unei substanțe prin descompunerea ei în elementele constitutive. 3. (în sintagma) Analiză matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele si aplicațiile lor. – Din fr. analyse. Vezi definitia »

IGNÁMĂ s. f. plantă exotică cu tuberculi comestibili bogați în amidon, de dimensiuni foarte mari. (< fr. igname) Vezi definitia »

PLANÉTĂ s.f. Corp ceresc obscur care se învârtește în jurul Soarelui pe o orbită eliptică și care primește lumină și căldură de la Soare. [< lat. planeta, gr. planetes, cf. fr. planète]. Vezi definitia »

GHÍNĂ s.f. (Rar) Ghinion. [< fr. guigne]. Vezi definitia »

PĂȘUNEÁLĂ, pășuneli, s. f. (Reg.) Pășune; pășunat. – Pășuna + suf. -eală. Vezi definitia »