METALOTÉCĂ s. f. muzeu de zăcăminte minerale. ◊ colecție de obiecte metalice. (< it. metalloteca) Vezi definitia »

TOCÍLĂ, tocile, s. f. Mașină compusă dintr-un disc abraziv acționat cu un mâner sau o pedală, cu care se ascut instrumentele de tăiat. – Din bg., scr. točilo. Vezi definitia »

IÚRTĂ s.f. Colibă din pâslă, din piei etc., folosită de nomazii din Asia Centrală. [< rus. jurta]. Vezi definitia »

ELECTROLÍZĂ s.f. (Fiz.) Migrațiune a ionilor unui electrolit către electrodul la care s-a aplicat o diferență de potențial potrivită. [< fr. électrolyse, cf. fr. électro-, gr. lysis – desfacere]. Vezi definitia »

BRAVÚRĂ s.f. 1. Vitejie, bărbăție, curaj. 2. Faptă curajoasă. [< fr. bravoure, it. bravura]. Vezi definitia »