ADMITÁNȚĂ, admitanțe, s. f. Nume dat fenomenului invers impedanței și definit ca mărime caracteristică unui circuit de curent electric alternativ, egală cu câtul dintre valoarea efectivă a curentului electric absorbit și valoarea efectivă a tensiunii de alimentare. – Din fr. admittance. Vezi definitia »

a avea gingivită expr. (er.) a practica sexul oral Vezi definitia »

CLEMÉNȚĂ s. f. iertare, indulgență, îndurare, milă, bunătate. (< fr. clémence, lat. clementia) Vezi definitia »

matracúcă (matracúci), s. f. – Femeie șleampătă, femeie stricată. Tc. matrakuka „penis”, din matrak „ciomag” (M. L. Wagner, BF, X, 14); cf. ngr. μαντραϰοῦϰα „spirit rău” (după Bogrea, Dacor., I, 263; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 256 și Gáldi 208, rom. provine din ngr.). Vezi definitia »

ghíjură, ghíjuri, s.f. (reg.) știulete pipernicit. Vezi definitia »