RÉPLICĂ s.f. 1. Răspuns (la un alt răspuns); răspuns la ceea ce s-a spus sau s-a scris. ♦ Ceea ce are de spus un actor după ce interlocutorul său a terminat de vorbit. ♦ Fără replică = definitiv; a vorbi în replici = a răspunde în cursul unor dezbateri, combătând afirmațiile și atacurile părții adverse. ♦ (Jur.) Concluzii opuse de reclamant celor formulate de pârât. ♦ Răspuns dat de o voce sau de un instrument într-un duet, într-un terțet etc. 2. Copie a unui original executată de autor. 3. Mulaj al unui corp obținut prin depunerea pe suprafața acestuia a unei pelicule maleabile, care apoi se desprinde. [Pl. -ci, -ce. / < fr. réplique, it. replica]. Vezi definitia »

PREFECTORÍȚĂ, prefectorițe, s. f. (Rar) Soția prefectului. – Din prefect + suf. -iță (după doctoriță). Vezi definitia »

BĂNICIOÁRĂ, bănicioare, s. f. Diminutiv al lui baniță; bănicer (3). – Baniță + suf. -ioară. Vezi definitia »

ANTOFITÓZĂ, antofitoze, s. f. Boală a plantelor provocată de unele plante parazite. – Fr. anthophytose. Vezi definitia »

plăcintă, plăcinte s. f. (iron.) pălărie. Vezi definitia »