șperluí, șperluiésc, vb. IV 1. (înv.; despre rufe) a spăla cu leșie. 2. (reg.) a face praf. Vezi definitia »

șlefuí (-uésc, -ít), vb. 1. A netezi un perete. – 2. A pili, a poliza. – 3. A lustrui, a glănțui. – Var. șlifui. Germ. schleifen, prin intermediul pol. šlifować (Cihac, II, 390; Borcea 208). – Der. șlefuială, s. f. (lustruit); șlefuitor, s. m. (lustruitor). Vezi definitia »

túi (-iuri), s. n. – Însemn militar turc; care constă într-un anumit număr de cozi de cal (6 pentru sultan, 3 pentru Marele Vizir, 2 pentru domnii din Munt. și Mold.), legate la capătul unei lănci roșii. Tc. tuy (Șeineanu, III, 124), cf. ngr. τούγι, bg., sb. tug. – Der. tuigiu, s. m. (fabricant de tuiuri), din tc. tuyci, înv. Vezi definitia »

ÎNVINUÍ, învinuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) considera vinovat; a (se) învinovăți; a (se) acuza. ♦ Tranz. Spec. A acuza pe cineva în fața unei instanțe judecătorești; a inculpa. – În + vină + suf. -ui. Vezi definitia »

ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „ a prinde, a surprinde”. Vezi definitia »