policíe¹, s.f. sg. (reg.) 1. polei. 2. chiciură. 3. (în forma: polici) ninsoare în formă de mici particule sferice; mielușei. Vezi definitia »

HIPOSECRÉȚIE s.f. (Biol.) Diminuare a secreției unei glande. [Gen. -iei. / < fr. hyposécrétion]. Vezi definitia »

SALPINGORAFÍE s. f. sutură a trompei uterine. (< fr. salpingorraphie) Vezi definitia »

POLINÍE s.f. (Bot.) Masă formată din grăunțe de polen aglomerate, ca la orhidee. [Gen. -iei. / < fr. pollinie]. Vezi definitia »

BIBLIOGRAFÍE s.f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al edițiilor operelor etc. 2. Listă (cu indicații asupra titlului, anului și locului tipăriturii) a scrierilor care se referă la o anumită problemă; material informativ asupra unei probleme. ♦ totalitatea operelor unui autor. 3. Listă, publicație (periodică) care cuprinde titluri recent apărute. [Gen. -iei. / fr. bibliographie, cf. gr. biblion – carte, graphein – a scrie]. Vezi definitia »