Definita cuvantului jian
JIÁN, -Ă, jieni, -e, subst. 1. S. m. și f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu jian
INUMÁN, -Ă, inumani, -e, adj. Care nu este uman; neomenos, crud, feroce, neuman. ♦ Care nu este caracteristic sau propriu oamenilor; p. ext. de proporții monstruoase. – Din fr. inhumain, lat. inhumanus. Vezi definitia »
FRIGIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Frigia. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană veche, înrudită cu traca, cunoscută din inscripțiile cu caractere grecești. ♦ bonetă ~ă = bonetă cu vârful ascuțit întors spre față, purtată în antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789 ca simbol al libertății. (< fr. phrygien) Vezi definitia »
URANGUTÁN, urangutani, s. m. Maimuță antropoidă de talie mare, cu membrele anterioare foarte lungi, inteligentă și cu spiritul de imitație foarte dezvoltat, care trăiește în pădurile tropicale din Sumatra și Borneo (Simia satyrus). [Var.: orangután s. m.] – Din fr. orang-outan. Vezi definitia »
barosan, barosani s. m. 1. persoană cu o situație materială înfloritoare. 2. (deț.) subofițer de penitenciar temut de deținuți. Vezi definitia »
DACIÁN, -Ă, dacieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Al treilea etaj al pliocenului din sud-estul Europei, caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate, gasteropode și mamifere, precum și printr-un complex de nisipuri, argile, gresii etc., conținând zăcăminte bogate de petrol și de lignit. 2. Adj. Care aparține dacianului (1), privitor la dacian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. dacien. Vezi definitia »