GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi. Vezi definitia »

CATIONIT (‹ fr. {i}) s. m. Substanță naturală sau sintetică, organică sau minerală capabilă să rețină cationii dintr-o soluție prin schimb cu ionul de sodiu sau de hidrogen pe care-i conține; este folosit la dedurizarea și deferizarea apei. Vezi definitia »

BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. – V. bănui. Vezi definitia »

FORNĂÍT², -Ă, fornăiți, -te, adj. Fonf, fârnâit² – V. fornăi Vezi definitia »

MACROGAMETOFÍT s. m. gametofit femel. (< fr. macrogamétophyte) Vezi definitia »