MÂNZULÉȚ, mânzuleți, s. m. (Reg.) Mânzișor. – Mânz + suf. -uleț. Vezi definitia »

ȘORȚ, șorțuri, s. n. 1. Obiect de îmbrăcăminte pe care îl poartă dinainte, peste haine, femeile, muncitorii etc. în timpul lucrului, pentru a-și proteja îmbrăcămintea. 2. Obiect de îmbrăcăminte (cu mâneci) care face parte din uniforma școlarilor și care se poartă peste haine. 3. (În portul popular femeiesc) Țesătură dreptunghiulară din lână sau din bumbac, de obicei împodobită cu broderii, care se poartă peste fustă. – Din germ. Schurz. Vezi definitia »

BĂLĂNÚȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. Bălăior. – Bălan + suf. -uț. Vezi definitia »

TRENULÉȚ, trenulețe, s. n. Diminutiv al lui tren; trenuț. – Tren + suf. -uleț. Vezi definitia »

VIȚ, víțuri, s. n. Glumă. (din germ. Witz = glumă < germ. de sus medie witze < v. germ. de sus wizzi = înțelegere, înțelepciune, judecată < got. unwitti = neștiință) [et. și WDW] Vezi definitia »