ALEGÁȚIE, alegații, s. f. (Jur.) Faptul de a alega²; invocare a unei teorii, a unei păreri în sprijinul unei afirmații făcute sau pentru a justifica ceva. [Var.: (Înv.) alegațiúne s. f.] – Din fr. allégation, lat. allegatio, -onis. Vezi definitia »

TALALGÍE s. f. durere persistentă a calcaneului. (< fr. talalgie) Vezi definitia »

TRANSPOZÍȚIE s.f. Transpunere. ♦ (Mat.) Permutare în care toate elementele, în afară de două (care se schimbă unul în celălalt), rămân neschimbate. ♦ (Chim.) Schimbare a poziției unor atomi sau a unor radicali dintr-o moleculă, pentru a forma un izomer. ♦ (Muz.) Schimbarea tonalității unei compoziții. [Gen. -iei. / cf. fr. transposition, lat. transpositio]. Vezi definitia »

MITOCĂNÍE, mitocănii, s. f. Atitudine, comportare, afirmație etc. de mitocan; mojicie, grosolănie, bădărănie, vulgaritate. – Mitocan + suf. -ie. Vezi definitia »

EMINESCOLOGÍE s. f. studiul vieții și al operei lui Mihai Eminescu. (< Eminescu + -logie) Vezi definitia »