hándră, hándre, s.f. (reg., înv.) 1. zdreanță. 2. iarbă ce crește prin grâu, agățându-se de el și încurcându-l. Vezi definitia »

ELECTROENCEFALOGRÁMĂ s.f. Reprezentare grafică a activității electrice a creierului, obținută cu ajutorul electroencefalografului. [< fr. électro-encéphalogramme]. Vezi definitia »

APICULTÚRĂ s.f. Știință care studiază creșterea albinelor; albinărit. [Gen. -rii. / < fr. apiculture, cf. lat. apis – albină, cultura – cultivare]. Vezi definitia »

tătineásă (-ése), s. f. – Iarba-tatălui (Sumphitum officinale). – Var. tătăneasă, iarba lui Tatin. Sl. tatinŭ „de hoți”, de la tatŭ „hoț” (Candrea, GS, VII, 589). Vezi definitia »

TRANZIÉNȚĂ s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient; efemeritate. ♦ Termen folosit în diferite discipline sociale semnificând caracterul instabil, continua devenire a relațiilor omului cu realitatea înconjurătoare, viteza de modificare a acestor relații și de adaptare a omului la noile relații. [Pron. -zi-en-, var. transiență s.f. / cf. it. transienza]. Vezi definitia »