GERMÁN, -Ă I s. m. (pl.) popoare indo-europene care au locuit în antichitate în centrul, vestul și estul Europei. II. adj., s. m. f. (locuitor) din Germania. ◊ (s. f.) limbă vorbită de germani (II). (< lat. germanus, fr. germain) Vezi definitia »

CURTEZÁN s.m. (Astăzi ironic) Cel care face curte unei femei. [< fr. courtisan, după curte]. Vezi definitia »

NEMȚEÁN, -Ă, nemțeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în județul Neamț. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din județul Neamț. – Neamț (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »

SĂTEÁN, săteni, s. m. Persoană care locuiește într-un sat (și are îndeletniciri legate de mediul rural); țăran. – Sat + suf. -ean. Vezi definitia »

negrițeán, -ă, s.m. și f. (înv.) 1. om de rasă neagră; negru, arap. 2. maur. Vezi definitia »