stăvilitór, stăvilitoáre, adj. (înv.) 1. care întrerupe brusc; care face să înceteze sau să atenueze. 2. care împiedică, nu îngăduie să se producă, să evolueze. Vezi definitia »

TRANSLÁTOR/TRANSLATÓR, -OÁRE I. s. m. f. traducător oficial atașat unui for diplomatic, administrativ sau judecătoresc. II. s. n. 1. transformator electric care asigură adaptarea impedanței de intrare a instalației de telecomunicații la impedanța caracteristică liniei. 2. (inform.) program specializat care traduce instrucțiunile din limbaj de programare în limbajul intern al unui calculator, încât acesta să îl înțeleagă și să-l poată executa. (< fr. translateur, lat. translator) Vezi definitia »

ZĂPUȘITÓR, -OÁRE, zăpușitori, -oare, adj. (Pop.) Care produce zăpușeală, înăbușitor; sufocant. – Zăpuși + suf. -tor. Vezi definitia »

HEXAREACTÓR adj., s. n. (avion) propulsat de șase turboreactoare. (< fr. hexaréacteur) Vezi definitia »

TRASATÓR, -OÁRE I. s. m. f. lucrător care execută trasarea unor piese brute. II. s. n. trasor (I, 1). (< trasa + -tor) Vezi definitia »