cocârță s.f. (reg.) cocârtiță (v.). Vezi definitia »

fírtă (-te), s. f. – Măsură de suprafață egală cu un sfert de pogon. Germ. Viertel „sfert” (DAR). Sec. XVIII, Mold. La aceeași sursă duc indirect fîrtai și fîrtal, s. n. (Trans., sfert, a patra parte), prin intermediul mag. fertály (DAR; Gáldi, Dict., 126), cf. cr. fertalj, sb. frtalj; și ferdelă, s. f. (măsură de capacitate egală cu 20 litri; cartier), în Trans., prin intermediul săs. fyrdel (Borcea 186). Vezi definitia »

PÂNZIȘOÁRĂ, pânzișoare, s. f. Diminutiv al lui pânză; pânzucă, pânzuță. – Pânză + suf. -ișoară. Vezi definitia »

zloátă (pop.) s. f., g.-d. art. zloátei; pl. zloáte Vezi definitia »

FTALEÍNĂ s.f. Materie colorantă, incoloră în mediu acid sau neutru și roșie purpurie în mediu bazic. [Pron. -le-i-. / < fr. phtaléine]. Vezi definitia »