Definita cuvantului jura
JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ◊ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ◊ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu jura
CADASTRÁ vb. tr. a efectua lucrări de cadastru. (< fr. cadostrer) Vezi definitia »
EXULCERÁ vb. tr. a ulcera ușor. (< fr. exulcérer, lat. exulcerare) Vezi definitia »
COMPARÁ vb. tr., refl. a (se) pune alături pentru a stabili asemănările și deosebirile; a (se) confrunta. (< fr. comparer, lat. comparare) Vezi definitia »
RECOLORÁ, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii inițiale sau pentru a o schimba. – Re1- + colora. Vezi definitia »
LĂTRÁ, látru, vb. I. Intranz. 1. (Despre câini; la pers. 3) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a hămăi, a bate. ♦ Tranz. A se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase. 2. (Depr.; despre oameni) A vorbi întruna, zadarnic și pe un ton răstit, a-și bate gura. – Lat. latrare. Vezi definitia »