PICULÉȚ s. n. Diminutiv al lui pic¹; picușor, picuș, picuț. – Pic¹ + suf. -uleț. Vezi definitia »

neamț, nemți, s.m. (pop.) 1. german sau austriac. 2. străin (din apus). 3. persoană îmbrăcată în haine orășenești. 4. (art.) numele unui dans popular și melodia după care se execută acest dans. Vezi definitia »

potgálț (-țuri), s. n. – Guler. Rus. podgalstušnik, din germ. Halstuch „cravată” (Cihac, II, 281; Sanzewitsch 207), cf. galstuc. Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

țuț adv. – Păcălit, tras pe sfoară. Creație expresivă, care se bazează pe ideea de „ascuțit”. Imaginea trebuie să fie aceea de bot, ca în expresia cu buzele umflate, sau a pune cioc „a înșela”. Cf. toate cuvintele cu aceeași consonanță care traduce aceeași idee de „vîrf”, țiglă, țîță, țugu, țurcă. – Der. țuță (var. Olt. țoță), s. f. (stog, claie, morman); țuțui(a), vb. ( a face vîrf, a vîrfui; refl., a se cățăra, a se cocoța); țuțui, s. n. (vîrf, pisc), cf. țugui; țuțul, s. n. (Arg., penis); țuțuian, s. m. (muntean, nume care se dă în Munt. transilvănenilor; cioban, țăran; mitocan); țuțuiancă, s. f. (transilvăneancă; un anumit dans popular); țuțuienesc, adj. (transilvan; muntean); țuțura, vb. (Trans., a se lua de ciuf, a se părui); țuțuroi (var. țuțur), s. n. (țurțur; robinet), cf. țurțur; țunțurliu, adj. (încîlcit, mîzgălit). Vezi definitia »

BOGOMOLEȚ, Aleksandr Aleksandrovici (1881-1946), fiziolog ucrainean. A studiat sistemul nervos vegetativ, problema bătrîneții și a emis teoria rolului țesutului conjunctiv în imunitate și vindecare. Vezi definitia »