Definita cuvantului juxtapunere
JUXTAPÚNERE, juxtapuneri, s. f. Acțiunea de a juxtapune și rezultatul ei; alăturare, juxtapoziție. ◊ (Gram.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele alcătuitoare ale unei propoziții sau fraze, care constă în simpla lor alăturare, fără ajutorul vreunui cuvânt de legătură; parataxă. – V. juxtapune.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu juxtapunere
ALMÍNTERE adv. v. altminteri. Vezi definitia »
ASCULTÁRE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduință de deplină supunere față de biserică făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. – V. asculta. Vezi definitia »
DENAZIFICÁRE s.f. Acțiunea de a denazifica și rezultatul ei. [< denazifica]. Vezi definitia »
ÎMBIBÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbiba și rezultatul ei. – V. îmbiba. Vezi definitia »
stânjiníre, stânjiníri, s.f. (înv.) 1. măsurare cu stânjenul. 2. întindere a mâinii (pentru a lovi). Vezi definitia »