HIMÉNIU s. n. partea centrală a ciupercilor, din elemente producătoare de spori; himen¹ (2). (< fr. hyménium, gr. hymenion) Vezi definitia »

valíu (-íi), s. m. – Guvernator al unei provincii turcești. Tc. (arab.) vali (Șeineanu, III, 127). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

edificiu în formă de piramidă cu trepte, având în vârf un templu, specific Mesopotamiei Vezi definitia »

NÁTRIU s. n. (Chim.) Sodiu. – Din fr. natrium. Vezi definitia »

CONSÓRȚIU s.n. I. Participare la domnie în vechea Romă. II. 1. Formă a monopolurilor capitaliste constând în asocierea unor bănci mari sau a unor societăți comerciale pentru efectuarea în comun a unor operații financiare. 2. (Biol.) Ansamblu de organisme legate prin activitatea lor vitală. [Pron. -țiu. / < fr., lat. consortium, cf. germ. Konsortium]. Vezi definitia »