ASTUPÚȘ, astupușuri, s. n. (Reg.) Dop (1). – Astupa + suf. -uș. Vezi definitia »

PARDESIÁȘ, pardesiașe, s. n. Diminutiv al lui pardesiu. [Pr.: -si-aș] – Pardesiu + suf. -aș. Vezi definitia »

FĂGURÁȘ, făgurași, s. m. Diminutiv al lui fagure. Vezi definitia »

baș s. m. – 1. Capăt, extremitate. – 2. Căpetenie, conducător. Tc. baș (Șeineanu, II, 39; Lokotsch 260). Înv., astăzi nefolosit ca un cuvînt independent. Intră în compunerea unui număr de funcții și îndeletniciri de origine orientală, pentru a desemna căpetenia breslei sau pe cel dintîi din categoria lui: baș-beșleagă, șef de poliție; baș-ciohodar, cămăraș etc. Vezi definitia »

POVESTÁȘ, povestași, s. m. (Reg.) Povestitor. – Poveste + suf. -aș. Vezi definitia »