EXECUTÓRIU, -IE, executorii, adj. (Jur.) Care trebuie executat, care trebuie pus în aplicare. ◊ Hotărâre executorie = hotărâre care poate fi executată de îndată. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutoire, lat. executorius. Vezi definitia »

VIVÁRIU s.n. Loc amenajat special pentru creșterea în mediul lor natural a unor animale mici. [< fr., lat. vivarium]. Vezi definitia »

CATAMÉNIU s.n. (Rar) Perioada menstruației. [Pron. -niu. / < lat. catamenium]. Vezi definitia »

SILÍCIU s. n. metaloid din grupa carbonului, negricios în stare amorfă și cenușiu când este cristalizat, răspândit în natură. (< fr. silicium) Vezi definitia »

TÓRIU s. n. Element chimic radioactiv, cu aspect asemănător cu cel al platinei, folosit la fabricarea sitelor pentru lămpile de iluminat cu gaz aerian, pentru activarea filamentelor tuburilor electronice, drept combustibil nuclear etc. – Din fr. thorium. Vezi definitia »