TRANSFORMÍSM s. n. concepție biologică potrivit căreia numeroasele specii vegetale și animale de astăzi sunt rezultatul unui îndelungat proces istoric de transformare. (< fr. transformisme) Vezi definitia »

EMINESCIANÍSM s.n. Fenomenul eminescian, reprezentând un moment distinct al istoriei literare universale, ulterior romantismului, care are la bază idealul unei arte naționale ca expresie a geniului poporului român. [Pron. -ci-a-. / < eminescian + -ism]. Vezi definitia »

ANABAPTÍSM s.n. Doctrină religioasă care neagă eficacitatea botezului înainte de vârsta matură. [< fr. anabaptisme, cf. lat. anabaptismus, gr. anabaptismos < ana – din nou, baptizein – a boteza]. Vezi definitia »

NEURÍSM s.n. Teorie care atribuia toate fenomenele vieții organice unui flux nervos. [< fr. neurisme, cf. gr. neuron – nerv]. Vezi definitia »

EGOÍSM s. n. preocupare exagerată față de propria persoană și de interesele personale, în dauna intereselor și drepturilor celorlalți. (< fr. égoïsme) Vezi definitia »