PERSECÚȚIE, persecuții, s. f. Urmărire nedreaptă și perseverentă a cuiva, cu intenția de a-i provoca un rău, un neajuns; prigoană; (cu sens atenuat) nedreptate repetată cu insistență; persecutare. ◊ Mania persecuției = stare patologică manifestată prin ideea fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea. – Din fr. persécution. Vezi definitia »

AMFICARPÍE s.f. (Bot.) Proprietate a unor plante de a forma două tipuri de flori și de fructe. [Cf. germ. Amphikarpie < gr. amphi – dublu, karpos – fruct]. Vezi definitia »

POLÚȚIE, poluții, s. f. Scurgere spontană (mai ales în timpul nopții) a lichidului seminal la bărbat. – Din fr. pollution. Vezi definitia »

PERORÁȚIE s. f. partea finală a unui discurs, a unei cuvântări, rostită pe un ton însuflețit și emfatic; (p. ext.) vorbire însuflețită. (< lat. peroratio) Vezi definitia »

AUTOCARPÍE s. f. însușire a plantelor care produc fructe prin autopolenizare. (< fr. autocarpie) Vezi definitia »