MARAMUREȘEÁN, -Ă, maramureșeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Maramureșului sau este originară de acolo; moroșan. 2. Adj. Care aparține Maramureșului sau maramureșenilor (1), privitor la Maramureș sau la maramureșeni, originar din Maramureș. – Maramureș (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »

CĂPITÁN s. m. 1. grad de ofițer inferior, între locotenent și maior. ♦ (mar.) ~ -locotenent = grad echivalent căpitanului din armata de uscat. 2. comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri. ♦ ~ de port = funcționar care asigură activitatea unui port. 3. (fig.) șef, conducător. ♦ ~ de poștă = administrator al unei poște. 4. (sport) jucător desemnat să reprezinte și să conducă, în timpul unei competiții, echipa din care face parte. (< it. capitano, rus. kapitan) Vezi definitia »

tamán adv. – Precis, exact. – Mr., megl. tamam. Tc. tamam (Roesler 603; Șeineanu, II, 347; Lokotsch 2010; Ronzevalle 67), cf. ngr. ταμάμου, alb., mag., sb. taman. Der. de la tocmai › tocman (Lambrior 109) nu este probabilă. Vezi definitia »

ARCHIRIE și ANADAN, roman popular cu caracter didactic-moralizator, de origine asiro-babiloniană (sec. 7 î. Hr.). Tradus în românește, după o versiune slavă, în sec. 17 și tipărit de către Anton Pann, cu unele intervenții proprii, în 1850. Vezi definitia »

AEROPLÁN, aeroplane, s. n. Avion. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéroplane. Vezi definitia »