Definita cuvantului mărgăritar
MĂRGĂRITÁR, (1, 2) mărgăritare, s. n. (3, 4) s. m. 1. S. n. Boabă rotundă și tare de culoare albă-strălucitoare cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor scoici și care se întrebuințează ca podoabă de preț; perlă. ◊ Loc. adj. De mărgăritar = împodobit, bătut, încrustat cu mărgăritare (1). ♦ Fig. Lucru fără cusur, de mare valoare. 2. S. n. Pietriș mărunt la betoane pentru fațade, mozaicuri, pentru așternut pe alei etc. 3. S. m. (Bot.) Lăcrimioară, cerceluș. 4. S. m. Numele unei specii de vâsc care crește numai pe stejari, cu fructe în formă de bobițe galbene (Loranthus europaeus) – Din ngr. margaritári.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mărgăritar
TEMPORÁR, -Ă adj. de scurtă durată, vremelnic, trecător, provizoriu. (< fr. temporaire, lat. temporarius) Vezi definitia »
FUSÁR, fusari, s. m. (Iht.) Pește de apă dulce cu corpul în formă de fus1 (I 1), de culoare galbenă-castanie, cu dungi transversale de culoare mai închisă (Aspro streber) ◊ Fusar mare = pietrar ♦ Țipar. [Var.: fusáriu, s. m.] – Fus1 + suf. -ar. Vezi definitia »
INSTRUMENTÁR, instrumentare, s. n. Totalitatea instrumentelor necesare într-o anumită activitate. – Instrument + suf. -ar. Vezi definitia »
ANGULÁR, -Ă, angulari, -e, adj. În formă de unghi. – Fr. angulaire (lat. lit. angularis). Vezi definitia »
VULGÁR, -Ă, vulgari, -e, adj. 1. Ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc. 2. Lipsit de originalitate; comun, obișnuit, banal. ◊ (Mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal. 3. (Înv.; despre limbă) Vorbit de popor, popular. ◊ Limba latină vulgară = limba latină populară. 4. Lipsit de suport științific; neștiințific. Materialism vulgar. – Din fr. vulgaire, lat. vulgaris. Vezi definitia »