CĂRĂREÁ, cărărele, s. f. Cărăruie. – Din cărare + suf. -ea. Vezi definitia »

ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare]. Vezi definitia »

pideá, pidéle, s.f. (reg.) grămadă mică de fân. Vezi definitia »

Smulgerea compulsiva a parului Vezi definitia »

răsuceá, răsucéle, s.f. (reg.) unealtă de tors, furcă; răsuc; (în expr.) a lua în răsucea = a lua la zor. Vezi definitia »