Definita cuvantului miocen
MIOCÉN, -Ă, mioceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca inferioară a neogenului, caracterizată prin floră și faună apropiate de cele actuale, în care s-au format contururile actuale ale continentelor și principalele lanțuri de munți. 2. Adj. Care aparține miocenului (1), privitor la miocen; miocenic. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. miocène.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu miocen
MONOXÉN, -Ă adj. (despre paraziți) care trăiește numai pe o singură gazdă. (< fr. monoxène) Vezi definitia »
CAZEINOGÉN s.n. Cazeină. [Pron. -ze-i-. / < fr. caséinogène]. Vezi definitia »
EPICÉN adj. (despre substantive nume de ființe) care are o formă unică pentru masculin și feminin. (< fr. épicène, lat. epicoenus, gr. epikoinos) Vezi definitia »
ALBUMÉN s. n. Substanță nutritivă adunată în semințele unor plante și care servește embrionului ca rezervă de hrană în timpul germinației. – Fr. albumen (lat. lit. albumen „albuș”). Vezi definitia »
RAGONDÉN s. m. specie de mamifer rozător din America de Sud, asemănător cu castorul. (< fr. ragondin) Vezi definitia »