RITIDÓM s. n. strat de țesuturi externe moarte la arbori, care se exfoliază, formând scoarța. (< fr. rhytidome, gr. rhytidoma) Vezi definitia »

BATOCRÓM s.n. Efect produs de o grupare de atomi, care, introduși în molecula unei substanțe organice, produce închiderea culorii acesteia. [< fr. bathochrôme, cf. gr. bathos – adâncime, chroma – culoare]. Vezi definitia »

ADAMANTINÓM s.n. (Med.) Tumoare dentară malignă. [Pl. -oame. / < fr. adamantinome, cf. gr. adamas – smalț]. Vezi definitia »

om care este cu capul in noriçare e neastamparat,prost si nesimtit Vezi definitia »

ECONDRÓM s. n. tumoare la nivelul articulațiilor prin proliferarea țesutului cartilaginos. (< fr. ecchondrome) Vezi definitia »