ERÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la eristică. ♦ școală ~ă = nume dat școlii filozofice din Megara (Grecia antică), datorită înclinării ei spre controverse. II. s. m. f. adept al eristicii. III. s. f. arta de a controversa, cu argumente subtile sau artificii sofistice. (< fr. éristique, gr. eristikos) Vezi definitia »

ACÉTIC, -Ă adj. (Chim.) Acid acetic = acid organic, rezultat din oxidarea alcoolului etilic; fermentație acetică = proces de fermentație prin care ia naștere oțetul; aldehidă acetică = lichid incolor cu miros înțepător, folosit în industria materiilor colorante, a parfumurilor etc.; acetaldehidă. [< fr. acétique, cf. lat. acetum – oțet]. Vezi definitia »

TITHÓNIC s. n. facies alpin al etajului portlandian, caracterizat prin depuneri masive de calcare albe, compacte, care formează catene muntoase. (< fr. tithonique) Vezi definitia »

BALCÁNIC, -Ă, balcanici, -ce, adj. Din (sau privitor la) Munții Balcani sau din regiunea acestor munți. ◊ (Sport) Jocuri balcanice = balcaniadă. – Din fr. balkanique. Vezi definitia »

GEOCHÍMIC, -Ă, geochimici, -ce, adj. Referitor la geochimie, de geochimie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimique. Vezi definitia »