VÍPLĂ s.f. Aliaj inoxidabil de oțel amestecat cu nichel și crom, folosit mai ales în dentistică. [Scris și wiplă. / < germ. Wiepla(metall) – nume comercial]. Vezi definitia »

METALOGRAVÚRĂ s. f. procedeu de gravare manuală cu dalta a clișeelor de metal pentru imprimarea de bancnote, timbre etc. ◊ clișeul obținut. (< fr. métallogravure) Vezi definitia »

BUCÓLICĂ, bucolice, s. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Lat. lit. bucolica (fr. bucolique). Vezi definitia »

AUTOGRÁMĂ s.f.. Telegramă pentru automobiliști, afișată la pompele de benzină. [< fr. autogramme]. Vezi definitia »

ALBUMÍNĂ s.f. Substanță organică din grupul proteinelor, care intră în constituția celulei animale și vegetale. // (În forma albumin-, albumino-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) albumină”. [< fr. albumine]. Vezi definitia »