DIACONÍE s. f. Calitatea, funcția de diacon; timpul cât cineva exercită această funcție. [Pr.: di-a-] – Diacon + suf. -ie. Vezi definitia »

MAGNETIZÁȚIE s.f. (Rar) Magnetizare. ♦ Mărime vectorială care caracterizează starea de polarizare magnetică a corpurilor. [Gen. -iei. / cf. fr. magnétisation]. Vezi definitia »

ENDOCINEMATOGRAFÍE s. f. (med.) tehnica înregistrării și reproducerii imaginilor din interiorul corpului. (< engl. endocinematography, fr. endociné matographie) Vezi definitia »

SIMFIZIOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare a unei simfize. [Pron. -zi-o-, gen. -iei. / < fr. symphyséotomie]. Vezi definitia »

DEVĂLMĂȘÍE s. f. Drept de proprietate pe care două sau mai multe persoane numite devălmași îl au asupra aceluiași bun nedivizat între ele în cote părți. (Dicționar de termeni juridici, Ed. Național, București, 2000) Vezi definitia »