INSTRUMENTALÍST, -Ă adj. Referitor la instrumentalism. // s.m. și f. Adept al instrumentalismului. [Cf. engl. instrumentalist, germ. Instrumentalist]. Vezi definitia »

CREAȚIONÍST, -Ă, creaționiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al creaționismului. [Pr.: cre-a-ți-o-] – Din fr. créationiste. Vezi definitia »

ceaușíst (cea-u-) adj. m., s. m., pl. ceaușíști; adj. f., s. f. ceaușístă, pl. ceaușíste Vezi definitia »

post (pósturi), s. n. – 1. Ajunare, sec. – 2. Perioadă în care se ține post. – 3. Mîncare de post. – Megl. post. Sl. postŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 280; Conev 111), cf. bg., sb., ceh., pol., rut., rus. post. – Der. posti, vb. (a ține postul, a mînca de post; a nu mînca, a răbda de foame), din sl. postiti sę; postitor, adj. (care postește); postnic, adj. (cate postește), din sl. postĭnikŭ. Vezi definitia »

NEFÁST, -Ă adj. 1. (la romani) oprit de legile divine. ♦ zile ĕ = zile despre care romanii credeau că aduc nenoroc. 3. aducător de nenorocire; fatal, funest. (< fr. néfaste, lat. nefastus) Vezi definitia »