RACÓRD s.n. Legătură; contact (între părțile unei lucrări, ale unei instalații etc.). V. branșament. ♦ Tub flexibil, țeavă de legătură între două țevi. ♦ Porțiune dintr-un circuit electric care leagă un aparat, o instalație etc. cu rețeaua electrică de distribuție. ♦ (Cinem.) Legătură între două secvențe de film, între două benzi de sunet. [Pl. -duri. / < fr. raccord]. Vezi definitia »

ENDOCÁRD, endocarduri, s. n. Membrană subțire care căptușește cavitățile și valvulele inimii. – Din fr. endocarde. Vezi definitia »

RACÓRD, racorduri, s. n. 1. Legătură, contact între două părți ale unei lucrări sau între două elemente ale unui întreg. 2. Piesă (constituită din una sau din două părți tubulare cu piulițe) cu care se face legătura între două conducte și prin care poate circula un fluid sau un material pulverulent ori granular. 3. Porțiune de circuit electric care pune în legătură aparatul, mașina sau locul de utilizare a energiei electrice cu rețeaua de distribuție. 4. Legătură între două secvențe de film care asigură continuitatea ideii cinematografice. ♦ Îmbinare a două benzi de sunet fără a întrerupe unitatea coloanei sonore. – Din fr. raccord. Vezi definitia »

MELOCÓRD s. n. instrument electronic care emite sunete neobișnuite, prin modificarea frecvențelor după dorința interpretului. (< fr. mélocorde) Vezi definitia »

BATÁRD, -Ă, batarzi, -de, adj. (Despre scriere) Care are unele caractere din scrierea rondă și altele din cea cursivă; (despre penițe) de o fabricație specială spre a servi la acest fel de scriere. ♦ (Substantivat, f.) Literă care face parte din această scriere. – Fr. bâtard. Vezi definitia »