sfârliúș s.n. (reg.; în sintagmă) sfârliuș de gheață = ghețuș. Vezi definitia »

făgáș (-șe), s. n. – Urmă, brazdă, urmă de roată. – Var. (Mold., Trans.) vagas, ogaș, hogaș, (Trans.) hăgaș, hăgău. Mag. vágás (Cihac, II, 537; Gáldi, Dict., 95; DAR). După Drăganu, Dacor., VI, 275, alterarea consoanei inițiale se explică prin încrucișarea cu mag. forga „cotitură”, ipoteză puțin probabilă. Cf. sb., cr., rut. vagaš. După DAR, var. hăgău ar proveni din mag. hágo. – Der. hoagă, s. f. (groapă cu apă; pîrîu). Vezi definitia »

JÁLEȘ, jaleși, s. m. 1. Gen de plante erbacee din familia labiatelor, cu frunze mari, opuse, dințate și cu florile viu colorate (Salvia); plantă care face parte din acest gen. 2. Plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu frunze ovale și cu flori purpurii dispuse în spice (Stachys germanica). – Jale² + suf. -eș. Vezi definitia »

BÂTLĂNÁȘ, bâtlănași, s. m. Pasăre din ordinul picioroangelor, mai mică decât bâtlanul, cu gâtul și cu ciocul lung și cu penele roșcate și negre (Ardea minuta). – Bâtlan + suf. -aș. Vezi definitia »

SINUCIGÁȘ, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care și-a ridicat (sau a încercat să-și ia) viața. [< sine + ucigaș, după fr. suicidé]. Vezi definitia »