cărioáră (cărioáre), s. f. – Un fel de trăsurică. Fr. carriole, cu suf. asimilat la suf. -oară. Vezi definitia »

topálă, s.f. (reg.) mâncare cu carne. Vezi definitia »

CURTÍNĂ s. f. 1. fiecare dintre părțile care alcătuiau blazonul mantiei regale (în Franța). 2. zid de apărare al unei cetăți între două turnuri sau bastioane succesive. 3. masiv de arbori sau arbuști din cuprinsul unui spațiu verde, dintr-o singură specie. (< fr. courtine) Vezi definitia »

poloácă, poloáce, s.f.(reg.) placă de azbociment cu care se face acoperișul unei case. Vezi definitia »

HOMEÓZĂ s. f. heteromorfoză la care, în cursul ontogeniei ori al regenerării, în locul unui organ sau țesut se formează un altul, de altă natură. (< fr. homéosis) Vezi definitia »