vârtejuíre (rar) s. f., g.-d. art. vârtejuírii; pl. vârtejuíri Vezi definitia »

CULOÁRE s. f. 1. senzație, impresie produsă asupra ochiului omenesc de radiațiile luminoase de diferite frecvențe; aspectul colorat al corpurilor. ♦ ~ caldă = culoare aflată în prima jumătate a domeniului radiațiilor luminoase (spre infraroșu). ~ rece – culoare din cea de-a doua jumătate a domeniului radiațiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentală = fiecare dintre culorile (roșu, galben, albastru) care nu pot fi obținute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentație neagră, galbenă etc. ◊ (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. nuanță, ton. ◊ fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ♦ ~ locală = reproducere exactă, într-o operă literară, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei țări, epoci etc. 3. materie, substanță colorantă; vopsea. 4. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cărților de joc (pică, treflă, caro și cupă). (< fr. couleur, lat. color) Vezi definitia »

AUTOACCIDENTÁRE, autoaccidentări, s. f. Faptul de a se autoaccidenta. [Pr.: a-u-to-ac-] – V. autoaccidenta. Vezi definitia »

BOIU MARE, com. în jud. Maramureș; 1.410 loc. (1991). Expl. de bentonită. Vezi definitia »

ȘPARLÍRE, șparliri, s. f. (Arg.) Acțiunea de a șparli și rezultatul ei. – V. șparli. Vezi definitia »