Definita cuvantului numitor
NUMITÓR, numitori, s. m. Termen al unei fracții ordinare, scris sub linia de fracție, care reprezintă împărțitorul operației de împărțire. ◊ Expr. A aduce la același numitor = a) a face ca două sau mai multe fracții ordinare să aibă același numitor; b) a împăca puncte de vedere deosebite sau a uniformiza (fără temei) păreri, tendințe, concepții diferite. – Numi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu numitor
COMPĂTIMITÓR, -OÁRE, compătimitori, -oare, adj. Care simte sau manifestă compătimire față de cineva. – Compătimi + suf. -tor. Vezi definitia »
scăunișór, scăunișoáre, s.n. (înv.) scaun mic, scăunel, scăunaș. Vezi definitia »
SELFACTÓR, selfactoare, s. n. (Text.) Mașină cu funcționare intermitentă, folosită la toarcerea firelor de lână, de bumbac, de fibre chimice, de vigonie sau de amestec din aceste fibre. – Din germ. Selfaktor, engl. selfactor. Vezi definitia »
APUCĂTÓR2, -OÁRE, apucători, -oare, adj. Care apucă; (despre oameni) lacom, hrăpăreț. – Din apuca + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »
ACROSPÓR, acrospori, s. m. Spor dezvoltat la extremitatea unei celule de reproducere, caracteristic ciupercilor. – Din fr. acrospore. Vezi definitia »