Definita cuvantului nunțiatură
NUNȚIATÚRĂ, nunțiaturi, s. f. 1. Reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină, condusă de un nunțiu. ♦ Local unde funcționează această reprezentanță. 2. Funcția de nunțiu. [Pr.: -ți-a Var.: nunciatură s. f.] – Din it. nunziatura.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu nunțiatură
GHERGHÍNĂ, gherghine, s. f. Plantă erbacee perenă cu tulpina înaltă, cu flori mari, de culori și forme variate, cultivată ca plantă decorativă; dalie (Dahlia cultorum). – Din germ. Georgine. Vezi definitia »
XEROFÍTĂ adj., s. f. (plantă) xerofilă. (< fr. xérophyte) Vezi definitia »
LACTALBUMÍNĂ s. f. Albumină prezentă în lapte. – Din fr. lactalbumine. Vezi definitia »
ISCOÁDĂ, iscoade, s. f. Persoană însărcinată să facă, în taină, cercetări sau să obțină informații în interesul cuiva; militar trimis în recunoaștere; spion. – Din iscodi (derivat regresiv). Vezi definitia »
AMESTECĂTÚRĂ, amestecături, s. f. 1. Produs al amestecării; amestec (1). 2. Îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de ființe; formație lipsită de unitate; amestec (2). – Amesteca + suf. -ătură. Vezi definitia »