silábă (-be), s. f. – Grup de foneme pronunțat într-un singur efort expirator. – Mr. silavie. Fr. sylabbe, mr. din ngr. σμλλαβή. – Der. silabisi, vb. (a pronunța rar, pe silabe), format după ngr. σμλλαβίζω (Tiktin; Gáldi 251) cu finala -si provine vb. împrumutate din gr., cf. mr. silavisire; silabic, adj., din fr. syllabique. Vezi definitia »

PRENARCÓZĂ s.f. Administrare înaintea narcozei a unor medicamente liniștitoare hipnotice și analgezice; preanestezie. [Cf. fr. prénarcose]. Vezi definitia »

TULPÍNĂ, tulpini, s. f. 1. Parte a unui arbore cuprinsă între rădăcină și coroană, care susține ramurile, frunzele, florile și fructele și prin care trece seva la diverse părți ale plantei; trunchi; parte a unor plante erbacee din care pornesc ramurile și frunzele. 2. Temă a unui cuvânt. 3. Fig. Origine a unui popor, a unei familii, a unei persoane etc. – Cf. bg., scr. turpina. Vezi definitia »

GÁRNIȚĂ, garnițe, s. f. Vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide. – Din scr. grnac, pol. garniec, rus. garnec. Vezi definitia »

CIOCOLATIÉRĂ s.f. Vas în care se servește ciocolata lichidă. [Pron. -ti-e-. / cf. fr. chocolatière]. Vezi definitia »