Definita cuvantului obcină
ÓBCINĂ, obcini, s. f. Culme, coamă prelungită de deal sau de munte care unește două piscuri, versant comun care formează hotarul dintre două proprietăți; p. ext. (reg.) înălțime acoperită de pădure. [Pl. și obcine] – Din sl. občina.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu obcină
GEORÁMĂ, georame, s. f. încăpere sferică pe a cărei față interioară este reprezentată în relief scoarța terestră în scopul studierii ei. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géorama, engl. georama. Vezi definitia »
măselaríță s.f. (pop.) 1. plantă erbacee otrăvitoare cu flori galbene pătate cu violet; semințele și frunzele sunt folosite de popor contra durerilor de măsele. 2. măseaua coasei. 3. forță. Vezi definitia »
LIMNIGRÁMĂ s. f. diagramă obținută la limnigraf. (< fr. limnigramme) Vezi definitia »
STRÓMĂ s.f. (Anat.) Rețea de suport a unui organ, alcătuită din țesut conjunctiv, vase și nervi. [< fr. stroma, cf. gr. stroma – covor]. Vezi definitia »
SCVÁMĂ, scvame, s. f. (Bot.) Frunzișoară modificată, tare, care protejează mugurii, receptaculul. – Din lat. squama. Vezi definitia »