FULGERĂTÚRĂ, fulgerături, s. f. (Rar) Faptul de a fulgera; fulger, fulgerare. – Fulgera + suf. -ătură. Vezi definitia »

necuvinínță s.f. (înv.) necuviință. Vezi definitia »

BRIȘCÚȚĂ², brișcuțe, s. f. Brișculiță. – Brișcă² + suf. -uță. Vezi definitia »

FONTANÉLĂ s.f. Spațiu membranos situat în partea superioară a craniului unui nou-născut, care n-a ajuns la completă osificare; (pop.) moalele capului. [< fr. fontanelle]. Vezi definitia »

PROCATALÉPSĂ s. f. figură de stil, constând în dislocarea și anticiparea unui membru al propoziției subordonate, îndeosebi a subiectului, și introducerea lui în propoziția regentă, ca obiect direct sau indirect al acesteia. (< fr. prokatalepsis, anticipare) Vezi definitia »