singrámă, singráme, s.f. (înv.) creație, operă. Vezi definitia »

CONJUNCTIVÍTĂ, conjunctivite, s. f. Inflamație a conjunctivei, care se manifestă prin roșeață, mâncărime și secreție abundentă. – Din fr. conjonctivite. Vezi definitia »

sârbúșcă s.f. (reg.) un fel de terci cu lapte; ciorbă sârbească. Vezi definitia »

INTERLÚNĂ s.f. v. interlunie. Vezi definitia »

SINTÁXĂ s.f. 1. Parte a gramaticii care studiază funcțiile cuvintelor și ale propozițiilor în vorbire și care stabilește reguli privitoare la construirea propozițiilor și a frazelor. ◊ Sintaxă poetică = totalitatea procedeelor limbii literare care țin de topica propoziției și a frazei. 2. Parte a semioticii care studiază construcțiile formale, modul în care semnele se leagă între ele; sintactică. [< fr. syntaxe, cf. lat., gr. syntaxis < syn – cu, taxis – ordine]. Vezi definitia »