PROTOBITÚMEN s. n. bitumen în stare de formare, prima fază de transformare a materiei organice în bitum petrolifer. (< germ. Protobitumen) Vezi definitia »

FIBRINOGÉN s. n. Substanță organică proteică dizolvată în plasmă, care se transformă în fibrină în timpul coagulării sângelui. – Din fr. fibrinogène. Vezi definitia »

AASEN [o:san], Ivar Andreas (1813-1896), filolog și poet norvegian. A creat, pe baza dialectelor locale, una dintre cele două limbi literare din Norvegia, numită landsmål sau nynorsk. Autor al unei „Gramatici a dialectelor norvegiene” și al unui „Dicționar al dialectelor norvegiene”. Vezi definitia »

EBÉN s. n. Varietate de lemn tare, greu și de culoare închisă, obținută din arbori exotici, în special din abanos, și intrebuințată la confecționarea mobilei de lux și a unor obiecte decorative. – Din fr. ébène, lat. ebenus. Vezi definitia »

abiogén (-bi-o-) adj. m., pl. abiogéni; f. abiogénă, pl. abiogéne Vezi definitia »