Definita cuvantului onorariu
ONORÁRIU, onorarii, s. n. Plată, retribuție dată unui intelectual (avocat, medic etc. liber-profesionist) pentru un serviciu prestat în sfera ocupațiilor sale. [Var.: onorár s. n.] – Din fr. honoraire, lat. honorarium.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu onorariu
BULANGÍU, bulangii, s.m. 1.Homosexual 2.Persoană rea, fără cuvânt. Vezi definitia »
OBLIGATÓRIU, -IE adj. care are puterea de a obliga; obligațional. ◊ care trebuie făcut potrivit anumitor legi, care nu este facultativ; impus. (< lat. obligatorius, fr. obligatoire) Vezi definitia »
UIÚ interj. v. uiuiu. Vezi definitia »
Domeniu științific care se ocupă cu proiectarea și utilizarea instrumentelor de măsurat. Vezi definitia »
BERKÉLIU (‹ fr. {i}; Berkeley oraș) s. n. Element chimic radioactiv (Bk; nr. at. 97), din familia actinoidelor. A fost sintetizat de S.G. Thompson și colaboratorii săi (1949), prin bombardarea americiului cu particule α. Vezi definitia »