Definita cuvantului onorariu
ONORÁRIU, onorarii, s. n. Plată, retribuție dată unui intelectual (avocat, medic etc. liber-profesionist) pentru un serviciu prestat în sfera ocupațiilor sale. [Var.: onorár s. n.] – Din fr. honoraire, lat. honorarium.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu onorariu
coríu s.m. sg. (reg.) pojar, iler. Vezi definitia »
FLORÍU, -ÍE, florii, adj. 1. (Rar) Plin de flori; înflorit. 2. (Pop.; despre animale) Cu pete albe. – Floare + suf. -iu. Vezi definitia »
EINSTÉINIU s. n. element transuranic sintetic din grupa actinidelor. (< fr. einsteinium) Vezi definitia »
ÍNDIU s. n. Element chimic, metal maleabil, alb-argintiu, care se găsește în cantități mici în blendă și care este folosit la acoperirea suprafețelor metalice, în unele aliaje etc. [Var.: índium s. n.] – Din fr. indium. Vezi definitia »
DESTINATÓRIU, -IE adj. care fixează o destinație. (< fr. destinatoire, lat. destinatorius) Vezi definitia »