PROTÉST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; opoziție hotărâtă, manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă. ◊ Notă de protest = comunicare scrisă prin care un guvern ia atitudine împotriva unui act săvârșit de guvernul altei țări și considerat contrar tratatelor sau normelor de drept internațional. 2. (În economia capitalistă) Act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe. [Pl. și: (înv.) protesturi] – Postverbal al lui protesta. Vezi definitia »

BELICÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care susține folosirea forței în relațiile internaționale; belicos. (< fr. belliciste) Vezi definitia »

ȘIST s.n. Rocă stratificată având proprietatea de a se desface în plăci subțiri. ♦ Șist cristalin = rocă foarte dură formată prin metamorfismul altor roci sub acțiunea presiunii. [< fr. schiste, cf. gr. schistos – rupt]. Vezi definitia »

MOTORÍST, -Ă s.m. și f. Lucrător specializat în repararea și întreținerea motoarelor; mecanic. [< rus. motorist]. Vezi definitia »

VIBRAFONÍST, -Ă s.m. și f. Cântăreț la vibrafon. [Cf. fr. vibraphoniste]. Vezi definitia »