Definita cuvantului ortoman
ORTOMÁN, -Ă, ortomani, -e, adj. (Mai ales în poezia pop.; adesea substantivat) 1. (Despre ciobani) Bogat (în turme). 2. (Despre haiduci) Chipeș, viteaz, mândru; ortomănos. 3. (Despre cai) Care aleargă bine; sprinten, focos. [Var.: iortomán, -ă, iortománi, -e adj.] – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ortoman
CODÁN, -Ă, codani, -e, s. f., adj. 1. S. f. Fată tânără (cu cozi). 2. Adj. (Rar; despre animale) Care are coadă (lungă și stufoasă). – Coadă + suf. -an. Vezi definitia »
CIOLPÁN, ciolpani, s. m. (Pop.) Trunchi de arbore fără crengi (și uscat), rămas în pământ; arbore rupt de vânt; arbore bătrân. – Et. nec. Vezi definitia »
BAITOUSHAN (în coreeană PAEKTUSAN), vulcan activ în M-ții Coreano-Manciurieni, în culmea Chanbaishan, la granița de NE a Chinei cu Coreea. Alt.: 2.744 m. Ultima erupție: 1898. De aici izv. rîurile Sungari, Tumen și Yalujiang. Parc național. Vezi definitia »
SARMAȚIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ți-an. / < fr. sarmatien, cf. Sarmația – nume dat în antichitate regiunii de la nord de Marea Neagră]. Vezi definitia »
JONATHÁN s.m. și n. v. ionatan. Vezi definitia »